Nu exista pentru mine nostalgie mai profunda decat ultimele clipe ale apusului. Sunt clipe in care percepi cu ochiul liber miscarea pamantului, trecerea timpului, sfarsitul inca uneia din piesele marelui puzzle. Iar culorile apusului te fac intotdeauna sa-ti doresti sa fi altundeva... undeva departe..
2 comments:
***
In amurg
A încremenit un strop de linişte
Spre colţul buzei tale, în partea dreapta,
Dedesuptul ochiului luminos
Ce priveşte neclipitor
Bătălia sferelor.
Nostalgia apusului, nostalgia toamnei, nostalgia oricarui sfarsit...clipe in care ne abandonam tacerii, clipe in care ramanem suspendati intr-o stare nedeslusita si imponderala, pana cand o scanteie, o boare, un suras ne trezesc si ne dau aripi, spre orizonturi scaldate in lumina rasaritului.
Post a Comment